joi, 19 mai 2011

jocul de creatie la prescolari

În orice domeniu de activitate este nevoie să se cunoască materialul cu care se lucrează.Cu atât mai mult în domeniul educaţiei, unde se modelează „materialul uman”, este nevoie de o cunoaştere mai profundă  a multitudinii variantelor comportamentale.
                    Preocupări pentru cunoaşterea personalităţii umane au existat şi există şi astăzi.Iată câteva păreri ale oamenilor de ştiinţă, care au rămas puternic impregnante în cărţile de specialitate:
                    Socrate (469-399 î.e.n.) considera că „binele şi adevărul sălăşluiesc în om fiind înnăscute spiritului uman.Omul trebuie să se străduiască să descopere binele şi adevărul din el, să se cunoască pe sine.”   
                    Platon (427-343 î.e.n.) preconiza pentru stat sau ideal un sistem de educaţie în care acordă un prim loc învăţământului preşcolar.El spune că: „educaţia trebuie să înceapă de la 3 ani de către doici, special pregătite, pentru această îndeletnicire, care să folosească jocul, cântul şi povestirile”. El acordă o mare atenţie jocului, susţinând că: „în cadrul acestei activităţi
                     Dezvoltarea unor ştiinţe ca anatomia şi fiziologia omului, psihologia copilului, sociologia educaţiei, au dus la o cunoaştere tot mai profundă şi mai precisă a fiinţei umane şi în special a copilului şi la ridicarea calităţii eficienţei educaţiei.
                    În copilărie se formează toate conduitele adaptive de bază, se constituie structurile energetice mai importante (intelectuale, creative) inclusiv sociabilitatea, o serie de aptitudini, precum şi caracteristicile comportamentelor de bază, reacţiile afective-voliţionale.Caracterul condiţionează modul tipic de comportare al omului în diferite condiţii de viaţă.
                    Cunoscând faptul că în activităţile comune, copilul se manifestă cu abţineri, pentru că se ştie mai atent supravegheat, este tot timpul în atenţia educatoarei, am urmărit manifestările comportamentale ale copiilor în cadrul jocului de creaţie, unde copiii se manifestă liber, spontan, reflectă realitatea cunoscută  şi relaţiile ce se stabilesc între oameni în diferite momente ale activităţii, deci se comportă ca în societate.Astfel, copiii dezvăluie modul de reflectare a relaţiilor sociale, modul de integrare şi participare în joc, reflectarea regulilor jocului.Copiii colaborează împărtăşindu-şi rolurile.
Unii se transformă în mici regizori, arătând  unui „actor” ce trebuie să  facă sau ce trebuie să spună.
                    Observând comportamentul copiilor în joc am intervenit în momentul respectiv pentru a corecta manifestările comportamentale negative sau să consolidez manifestările comportamentale pozitive.Am constatat că unii copii se integrează rapid în joc, cunoscând subiectul şi regulile jocului, alţii se integrează lent dând dovadă de lipsă de iniţiativă sau de necunoaştere a realităţii despre jocul respectiv, iar alţii se integrează zgomotos, dând dovadă că sunt dornici şi impulsivi de a obţine rolul dorit.Astfel, pe copiii care se integrează rapid în joc i-am atras în roluri de conducere şi i-am apreciat pozitiv pe cei care se integrează lent, i-am atras prin distribuirea unor materiale, i-am solicitat prin diferite activităţi în cunoaşterea mai profundă a realităţii, le-am apreciat acţiunile lor cu recompense şi cuvinte de încurajare.Pe cei impulsivi am căutat să-i temperez, le-am explicat că trebuie să respecte regulile jocului şi toţi copiii au drepturi să-şi aleagă roluri în cadrul jocului de creaţie.
                    În timpul desfăşurării jocului, copiii manifestă voinţă, perseverenţă, calm, unii manifestă timiditate, impulsivitate, agresivitate. Pentru copiii care manifestă timiditate am încercat să-i atrag în joc, să-şi câştige încrederea în forţele proprii, să le apreciez activitatea.Pentru cei care manifestă agresivitate, impulsivitate, am căutat să-i atrag în jocuri cu parteneri care au putere de stăpânire, să-i atragă în roluri în care să fie preocupaţi să respecte regulile, să-i solicite mai mult în desfăşurarea jocurilor.Alţi copii manifestă în timpul jocului indiferenţă afectivă faţă de parteneri, dar din dorinţa de a-şi păstra rolul respectă cu rigurozitate regulile jocului, iar în caz de nerespectare, manifestă faţă de aceşti copii sentimentul de vinovăţie: „te rog să mă ierţi”, „n-am vrut”, „hai să ne jucam că nu-ţi mai stric…”.
                    Aceste manifestări comportamentale se diferenţiază de la o vârstă la alta, de la o grupă la alta, dar şi de la băieţi la fete.În jocurile băieţilor, se observă manifestări care dovedesc dinamică, agresivitate, impulsivitate, iar la fete perseverenţă, voinţă, calm, stăpânire de sine, dar şi timiditate.De aceea am organizat jocuri mixte, fie ele lente sau dinamice.
                    Urmărind atent şi îndrumând cu tact jocurile de creaţie, acestea au devenit un mijloc pentru cunoaşterea copilului în general şi în special al manifestărilor comportamentale, dar şi un mod corect de a corecta sau de a impulsiona aceste manifestări.De obicei, timpul rezolvă aceste comportamente, dacă modelul prezentat este bun.Activismul, interesul şi entuziasmul copiilor sunt molipsitoare.Dar motivaţia cea mai bună pentru un preşcolar este relaţia sa caldă cu educatoarea.